Arhivele lunare: iulie 2008

Aseara (29.iulie), cu ocazia Zilelor Valcii, formatia Saragossa Band a cantat live in Rm. Valcea, fiind formatia cea mai bine primita.

Da, stiu suna de parca as prezenta stirile la PRO-tv. Pai cam o stire e si asta, dar mai degraba una pe care sigur o stiti. Dar eu m-am gandit ca ar fii dragut sa o scriu si eu pe blogul meu. Hai, gata cu introducerea ca pot continua asa toata ziua. Tot ce pot sa va spun in trei cuvinte despre Saragossa Band: Au facut un show excelent! Si cred ca toti cei care au vazut concertul au fost foarte multumiti si incantati. In multe cuvinte si cateva propozitii: Saragossa Band a facut un show total si peste jumatate din Valcea a venit sa vada concertul (Eh, acum nu stiu si eu daca au venit sa vada Vama sau pe Marcel Pavel, insa eu am venit pentru Saragossa). La inceput aproape toate scaunele erau ocupate, insa pe parcurs unele au fost eliberate, pentru ca multi dintre spectatori, fiind copii mici care venisera pentru focul de artifici, li s-a facut somn. La a treia melodie mi-am zis: “Da, clar asta e formatia mea preferata!”. Iti dai seama au destula experienta daca cante de prin ani 70.Iata cateva poze de la Zilele Valcii:

Marcel Pavel

Cei de la Saragossa

Focul de artificii

Dj Marco Briguglia -House Party

Patrunzand mai in adancul amintirilor mama mea isi aduce aminte de un catelus, un mic catelus pe nume Mike. Acum isi aduce aminte toata povestea:

Intr-o vara, pe timpul secerisului bunica isi trimite cele doua fiice ale sale sa secere grau pe Dealu’ Oani. Pleaca ele cu secerile pe umeri ca doua femei muncitoare de la tara. Merg ce merg si ajung la Garla ce trecea peste drum de vreo trei ori. Insa in dreapta lor se vedea un catel negru ce venea in fuga spre ele care parca parea ca vrea sa le atace. Deodata mama mea striga: “Mike!”. Si Mike sare pe ea. Mike era un catelus negru micut de care sigur te-ai fi atasat. Iar acest catelus fusese dat unei femei numite tanti Marioara in urma cu cateva luni. Mamei mele ii veni un gand negru de care nu putea scapa: sa ii ia cainele femeii acasa ca doar tot al ei era! Ii spune si surorii ei planul si ea accepta. Si atunci o iau ele cu cainele la fuga. Tanti Marioara afland ce se intamplase (nu se stie de la cine) o ia la fuga dupa hotii care-i furasera cainele ei credincios. Fetele noastre nu ajung bine la primarie si o vad pe tanti Mariora in spatele lor alergand cat putea ea de repede. Peste doua minute le prinde din urma. Peste inca un minut toate trei se luptau pentru Mike. Mama mea tregea de capul lui Mike impreuna cu matusa mea, iar tanti Marioara tragea de coada lui cat putea ea de tare. Sfarsitul luptei se ispravi cu triumful Marioarei care se multumeste se le arunce cateva vorbe si sa plece inapoi spre casa cu cainele. Fetele nervoase pleaca si ele spre casa in loc sa mearga sa secere. Ajungand acasa se duc in camera lor si incep a susoti: “Daca o sa ne spuna lu’ mami am facut-o de oaie!”spune mama mea, la care matusa adauga: “Nu e vina! A fost ideea ta!”, “Da dar tu ai…”. Bunica mea auzind susoteli se duce in camera si le vede acolo si nu pe dealu` Oani incepe a le face morala: “Cum?! Ce cautati voi aici? Eu v-am trimis pe dealu’ Oani sa secerati, nu v-am trimis in camera!”. Atunci, ca sa fie sigura ca pleaca le conduce cam pana la primarie, chiar si daca avea multe treburi pe cap! Fetele se duc cuminti la seceris si isi fac treaba pana seara tarziu, cand se intorc moarte de oboseala. Insa, cand vin acasa le asteapta o surpriza… Bunica mea aflase de caine si acum chiar ca era nervoasa (nu e bine deloc fa se enerveze caci daca intri in ghiarele ei …). Pana la urma totul se termina cu bine.

Si aceasta ramane o amintire frumoasa pentru mama mea si cei care au fost implicati!

Mda oare de ce sunt Emo astia asa de traumatizati? Pai sa va spun povestea…

O zi calduroasa de vara la liceul Beverly Hills. Mandy si prietena ei, sau mai bine spus credinciosul sau caine numit Cloe stateau pe marginea fantanii arteziene din mijlocul curtii liceului. Mandy era o fata increzuta si cu multe fite (asta datorand faptului ca era cea mai faimoasa din scoala). Pe ea n-o interesa mai nimic decat popularitatea si distractia. Cloe se credea inferioara ei si de aceea ii era credincioasa ca un caine, insa nu era “sfanta” asa cum credeti voi: avea mai mult un stil aparte care se deosebea de ceilalti prieteni ai ei : ii placea sa stea in casa sa asculte rock si punk si sa fie izolata de lume, insa ii placea si sa fie in centrul atentiei. Toti se intrebau cum putea fii Cloe prietena cu Mandy caci erau prea diferite una de alta. Dar raspunsul e simplu: lui Mandy ii placea de Cloe pentru ca se credea un nimeni pe langa ea, iar pe Cloe nu prea o interesa ce fel de prieteni are, insa ii placea de Mandy pentru ca ceilalti din jur o credeau marea diva si asa castiga si ea putin din “amplauzele” ce-i apartineau Mandicay (noua ei porecla).Si stand ele asa Mandy o intreba pe Cloe: “Draga… unde mi-ai pus geanta aia super expensiva de la Dolce&Gabbana ? Ti-o dadusem tie pentru balul ala de doi bani!” “Mie?! Pe bune chiar nu tin minte sa fii facut tu asa ceva!” “Sti ceva m-am cam saturat de tine! Vad ca imi pierd timpul degeaba. De acum sa fie clar: NU MAI AI CE DISCUTA CU MINE !” “Mda… great nu ma asteptam la mai mult din partea ta o sa-ti para rau pentru ce mi-ai zis.” Si asa a fost! Mandicay chiar i-a parut rau dupa aceea, caci acum nu mai avea nici un “caine credincios” dar nu numai de asta i-a parut rau. A doua zi, Cloe a venit la scoala cu ochii puternic conturati, parul lung si ciufulit cu doua suvite de culoare roza pe parul ei blond deschis.Era imbracata foarte ciudat cu o geanta parac de postas. Toata lumea se holba la ea, iar cand a ajuns fata in fata cu Mandy aceasta s-a facut rosie ca racul si a inceput sa tipe : “Cum!?Cum de intraznesti sa te imbraci asa in scoala mea ?!!” “Mda sigura… Da ma rog, de cand e asta scoala ta ?!” “Ahhhhh !!! Ai sa vezi tu cu cine te-ai pus!” Dar ii paru rau ca zise asta caci imediat isi dadu seama ca nu o mai asculta nimeni! Toti se stransesera in jurul lui Cloe si ii puneau tot felul de intrebari. Atunci Mandy crizand striga in gura mare: “Luate-ar naiba Cloe!!!” Atunci multimea pufni intr-un ras bubuitor. Cloe pleca cu alaiul de elevi dupa ea in plina glore fata de Mandica. Peste cateva zile ea a devenit faimoasa scolii si look-ul ei a devenit un curent ce domina multi copii dar nici unul nu o poate egala pe ea. Ea fiind primul EMO-KID. Acum acest curent este ceva cam comun in felul lui. Iar cei care se cred Emo (caci nimeni nu e Emo adevarat) cred ca acesta e un look “briliant” dar nu este decat o copie a cea ce este original.

Versiunea mea!:D