Aceasta este o compunere scrisa de Simion Ana de la scoala Anton Pann din Valcea:
Sunt pierduta in valuri disperate de tipete.Si tot vin,vin,tot mai asurzitoare,iar apoi se ratacesc intr-un gol imens.
Prinsa in pustietate nu am ce sa fac.Fug in agonie dupa acea lumina de speranta care incet, se stinge.Intunericul preia stapanire si se aude ecoul ratacit al pasilor mei ce cauta in zadar un adevar uitat de viata.Fericirea,zambetul radiant,iubire,toate acestea au fost sterse si uitate,ca cenusa lasata in vant.
Uita-te la mine,strig si nimeni nu ma aude,plang si nimeni nu-mi alina durerea.Pentru ce?De ce nu pot inlocui intunericul cu lumina?
Vad cum ma prabusesc la pamant ca o biata frunza care isi ia adio printr-un dans aromnios, si se alatura plapanda suratelor ei.
Sunt ca un fluture.Nu mi-ai trait viata si deja se intuneca.Fulgere si trasnete.Picaturile de apa se izbesc cu brutalitate de pamnt si se preling totodata pe obrazul meu rumen impreunandu-se usor cu lacrimile fierbinti si sarate formand o simfonie de tristeti.
Adcancita in lumea mea,doar eu. Stau intr-un colt cantand usor versuri prafuite de vreme si privesc cum cei puternici ii doboara pe cei slabi.Stiu ca va veni si randul meu,sunt sortita la testul vietii de care nu multi trec,si daca pic…
Sunt un om slab fara de viitor si nu pot schimba asta.Nu pot fi ajutata.Acei oamenii loiali iubirii au disparut,nu pentru ca erau slabi,ci pentru ca lumea nu mai era cum o stiau ei.Lumea pe care ei o stiau s-a stins ca o flacara care a incerca inutil sa traiasca in ploaie si vant.
Si acum totul e real,nu este un basm in care se naste un erou care salveaza lumea si aduce bucurie.Acestea sunt vise ce nu vor fi niciodata implinite.Si speranta ca cineva va salva lumea se indeparteaza tot mai incet cu expresul “Durerii”.Fluieratul trenului se aude fumegand inecat in amaraciunea oameniilor.
Vreau sa-i dau o batista cerului sa-si stearaga lacrima, s-ai alin durerea cu un cantec lin.Dar stiu ca cerul nu ma poate auzi…
Dar o lumina se asterne pe chipul meu si ma mangaie cu dragoste.Norii au fugit speriati, cerul s-a inveselit si soarele imi zambeste suav.Toate vietatiile ies la joaca si lumea intunecata s-a prabusit.
Fericirea a revenit!
